A vorbi despre insuficiență cardiacă (IC) înseamnă a vorbi despre una dintre marile epidemii ale secolului XXI și cea mai subestimată. Este cea mai relevantă problemă cardiovasculară – multe boli cardiovasculare duc frecvent la IC – și provoacă cea mai mare mortalitate, depășind infarctul miocardic.
IC este o boală cronică, degenerativă, care împiedică inima să pompeze suficient sânge, astfel încât nevoile altor organe să nu fie satisfăcute. În Spania, afectează peste 770.000 de persoane, iar prevalența sa este mai mare decât în țările vecine, potrivit datelor din studiul Pathways-HF. Mai exact, se estimează că între 4,7 și 6,8% dintre persoanele peste 45 de ani suferă de aceasta.
Din păcate, fiind o boală cu un mare impact asupra sănătății și economice, nu i se acordă importanța pe care o are. Totuși, nu trebuie subestimat, întrucât este considerată principala cauză a spitalizării la pacienții cu vârsta peste 65 de ani, precum și a reinternărilor neprogramate în spital. Iar costul estimat al acestuia este de aproximativ 2.500 de milioane de euro pe an, ceea ce reprezintă 3,8% din cheltuielile totale pentru sănătate.
De altfel, rata spitalizărilor pentru această patologie a crescut semnificativ în ultimii ani în țara noastră, potrivit datelor din studiul Recalcar al Societății Spaniole de Cardiologie. Avand in vedere ca aceasta crestere este accentuata la grupele de populatie mai in varsta, este de asteptat ca internarile pentru IC sa continue sa creasca in urmatorii ani, cu in consecinta povara de ingrijire si financiara a sistemului de sanatate.
OMS estimează că, în 2019, 17,9 milioane de oameni din întreaga lume au murit din această cauză. În Spaniamortalitatea la un an de la diagnostic este în jur de 20% și între 40 și 50% în cinci ani, conform aceluiasi studiu Recalcar. Acest lucru, altfel spus, implică asta Unul din doi pacienți diagnosticați cu insuficiență cardiacă va fi murit în termen de cinci ani de la diagnostic. Cu aceste date, se poate concluziona că HF este mai letal decât cele mai frecvente tipuri de cancer.
În ciuda gravității sale, riscul de insuficiență cardiacă poate fi redus substanțial prin adoptarea unor obiceiuri de viață sănătoase și tratarea factorilor de risc cardiovascular.
IC poate fi prevenită prin obiceiuri precum o alimentație echilibrată, exerciții fizice, evitarea obezității, neconsumul de tutun sau alcool, pe lângă controlul hipertensiunii arteriale, care este cel mai important factor de risc pentru această boală. Prin urmare, este urgent să se elaboreze strategii de prevenire a factorilor de risc cardiovascular și de promovare a unor obiceiuri de viață sănătoase, atât la nivel național, cât și regional, care să demonstreze o îmbunătățire a indicatorilor de bază ai pacienților cu această patologie.
Faptul că în ultimii ani nu a existat un impuls semnificativ în politicile publice care acordă prioritate insuficienței cardiace ca problemă de prim ordin în Spania, ne-a determinat să promovăm manifestul „Obiectiv 2025: insuficiență cardiacă”. Societățile semnatare și entitățile afiliate pretind că acordă HF o considerație relevantă și diferențiată, atât în strategia NHS de sănătate cardiovasculară, cât și în planurile sau strategiile regionale care urmează să fie dezvoltate după publicarea acestei strategii naționale.
Profesioniștii din domeniul sănătății din diferitele specialități implicate în abordarea IC sunt de acord că coordonarea între nivelurile de îngrijire trebuie îmbunătățită și crescută dacă dorim să garantăm o abordare optimă a acestei patologii. Acest lucru ar necesita definirea și stabilirea unor criterii sau căi rapide de trimitere între asistența primară și specialități precum cardiologie, medicină internă, nefrologie și urgențe. Există dovezi clare ale impactului îngrijirii multidisciplinare în reducerea mortalității, reducerea ratei de readmisie în spital, precum și în scurtarea duratei șederii la pacienții afectați de IC.
În același timp, protocoalele de îngrijire și performanță a pacientului, întocmite în consens între toate specialitățile și asistența primară, ar servi drept aliați indiscutabil pentru asigurarea continuității îngrijirii și coordonarea îngrijirilor de calitate. Bun Îngrijirea și managementul persoanelor cu insuficiență cardiacă trebuie să fie ca un pacient cronic, extinzându-se accentul către urmărirea cuprinzătoare după spitalizare, fără a rămâne doar în faza de suspiciune diagnostică.
Pe de altă parte, dispneea și edemul sunt cele mai frecvente simptome ale IC. Înainte de oricare dintre ele, este indicat să mergeți la cardiolog pentru a studia ce le cauzează și pentru a prescrie rapid tratament. Din fericire, există tratamente eficiente pentru această boală, dar este necesar să ne concentrăm pe un tratament cuprinzător și combinat, deoarece aceasta este singura modalitate de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților și de a reduce costurile.
Fără îndoială, proiectarea și implementarea campaniilor publice care servesc la creșterea gradului de conștientizare și conștientizare în jurul acestei boli este fundamentală în acest întreg context. Societatea încă pare să nu conștientizeze impactul puternic al insuficienței cardiace în țara noastră, iar coordonarea acestor măsuri ar putea, fără îndoială, să favorizeze și să garanteze controlul tuturor asupra sănătății lor.
